Pe A. l-am cunoscut.. - de fapt, nu-l cunosc deloc..si cu cat ma apropii de a-l cunoste, cu cat imi e mai clar ca nu avem nimic in comun. Norocul nostru e ca ne despart 300 de km si ca nu e o persoana foarte vorbareata; daca era aici si vorbeam prea des, n-am mai fi vorbit deloc.
In fine, pe A. l-am cunoscut la mare - lucru ce da acestei povestiri un potential foarte mare, toate lucrurile bune mi se intampla la mare. Ascunsa sub un strat mai mult sau mai putin generos de bronz si fond de ten deja prea dechis constiinta mea si asa satula sa nu aibe niciun cuvant de spus isi tine sarcasmul uneori mult prea ascutit doar pentru ea si prefera sa nu-mi mai dea absolut nicio bataie de cap. Ne-a facut cunostiinta o prietena:
-Il vezi pe tipu' ala? E minor si virgin, rezolva asta.
Niciodata nu am inteles cum ar fi vrut ea sa-l fac sa implineasca 18 ani mai devreme - complexul meu de superioritate nu e atat de grav incat sa consider ca pot sa fac minuni. Am decis, deci, sa ma ocup de cealalta "problema" - cea de care aveam sanse sa ma ocup.
Am ajuns toti trei: eu, A. si constiinta despre care nu eram constienta ca ne urmareste - specific aici ca eram in prima noapte de mare, deci constiinta mea nu avusese timp inca sa-si dea seama ca nu e cazul sa intervina in ceea ce-mi priveste alegerile mai putin sau foarte putin decente - sub o barca. Ne-am sarutat; un sarut menit sa exprime cat mai clar o virginitate atat de apasatoare incat pentru un moment m-am temut ca ar putea fi contagirasa - de nimic nu ma tem mai mult decat de virginitate si notele de 10 cauzate de seri pierdute in casa sau teme scrise cu constiinciozitate. I-am spus atunci ca nu pot sa ma culc cu el, nu din prima seara si fara sa-l cunosc, ceea ce a fost o premiera pentru amandoi : el nu mai fusese refuzat in felul acesta si eu nu mai spusesem asa ceva nimanui. Ulterior, aceasta fraza a devenit un obicei mai mult sau mai putin prost. Ne-am despartit : eu m-am dus sa beau trei shot-uri de cozonac care m-au facut sa-mi dau seama ca-mi regretam decizia de a decide sa nu fac nimic, iar el a plecat in cort cu o persoana care probabil nu avea de gand sa refuze luarea unei virginitati din prima noapte.
Am regretat atunci si regret si acum decizia pe care am decis sa nu o iau, dar am avut grija sa ma revansez fara de el in fiecare seara in care am putut ajunge in unul dintre corturile noastre - unde mi-a desavarsit cu adevarat arta de a mima un orgasm cutremurato de mai multe ori la rand, nu era vina lui, doar ca voiam sa il fac sa se simta cu adevarat folositor.
Asta a fost prima ocazie ratata, pentru ce de-a doua nu am reusit sa ma revansez nici acum, aici intervine si antiteza: pe Q. il stiiam din Bucuresti, il vedeam ca pe un fel de A., dar la o varsta acceptabila si mult mai amuzant - nu e vina mea ca nimeni nu m-a avertizat in legatura cu el - desi lipsit de inocenta celui din urma, imi parea totusi genul de persoana moale si usor de manipulat care nu ma atrage decat prin faptul ca ma imi permite sa fac tot ce-mi trece prin cap.
Dupa ce, printr-o intamplare mai mult sau mai putin amuzanta am ajuns sa-i arat sanii in mijlocu unui bar tot la fel de mai mult sau mai putin aglomerat, a inceput sa-mi dea impresia unei persoane timide si care chiar ma place - din pacate, uneori dau impresia unei naivitati iesite din comun, asta adaugata faptului ca bausem putin mai mult peste capacitatea mea de a face fata impresiilor exterioare si faptului ca incercam sa analizez la o viteza mult mai mica decat actuala lor intamplare faptele care aveam nevoie sa cred ca se intampla in jurul meu.
Precizez aici ca cele sapte feluri de bauturi spirtoase pe care le amestecasem, nisipul, marea, muzica si faptul ca incercam sa fac pe "la femme fatale" nu m-au ajutat deloc sa tin minte cum au decurs lucrurile cu exactitate, iar cele 6 luni care s-au scurs de atunci au reusit sa faca golurile din memoria mea sa se adanceasca si mai mult - oricum tin minte numai ceea ce vreau.
L-am refuzat, l-am respins ai apoi m-am dus la el - exact asa cum mi-a spus mama ca trebuie tratat un baiat, desi in seara aia am uitat sa-mi amintesc ca nu mi-a spus niciodata sa le fac pe toate intr-o singura noapte, ametita si carand dupa mine o sticla de sampanie si nici nu sunt sigura ca faptul ca imi iesea de minune nu este doar o impresia pe care tin neeaparat sa o pastrez ca sa nu admit ca eram o varza ambulanta care se clatina si vorbea prostii.
L-am un moment dat, ori s-a plictisit, ori s-a gandit sa-mi curme suferinta, cert este ca m-am trezit undeva pe plaja - nici acum nu stiu sigur unde, desi sigur era un loc cam public - suspendata de par si sarutata cu forta - un sarut ce nu avea nicio urma de virginitate apasatoare, naivitate, sau orice as fi crezut eu despre Q. atunci cand nu ar fi trebuit sa cred nimic.
Tin minte ca nu mi-a dat de ales daca vreau sau nu sa merg cu el in cort, dar nu si drumul. Cand am ajuns, jumatatea in care imi imaginam eu ca vom ajunge atunci cand va trebui sa schimbam pozitia era deja ocupata de Anca si T.
Anca e una dintre cele mai bune prietene ale mele - probabil singura - dar nu voi intelege niciodata ce cauta acolo, cu ata O.B-ului iesindu-i din virginitate si jucandu-se de-a "Stiu ce fac!!!" impreuna cu cineva cu care nici macar eu - o experta a alegerilor proaste - n-as fi putut sa ajung - specific - in seara aia.. ! Probabil ca din prietenie si empatie amandoua ne jucam inconstient de-a femeia fatala fara a realiza penibilul sitatiei.
In fine, socul imaginii vizuale adanc si pe veci lipita de retina mea si asa sensibilizata mi-a trezit constiinta la viata din nou si am refuzat sa le ofer intrusilor privitori un spectacol ce realizez acum ca ar fi putut fi ecranizat intr-un film pe care A. n-ar fi avut voie sa-l vada la varsta aceea - dar n-am avut ocazia sa aflu daca ar fi putut sa fie asa. Am impartit cortul, ea intr-o ipostaza poate putin incomoda, iar pentru mine o ipostaza ce-mi amintea vag de inocenta serilor petrecute cu baieti al caror nume le-am uitat de mult, in moduri pe care le-as fi putut numi chiar inocente, inainte de clasa a opta.
Cand in sfarsit au decis sa plece, soare si somnul mi-au reimprospatat fortele constiintei si am refuzat, din nou, fara a-mi da seama ca imi mai ofer inca odata ocazia de a decide sa nu iau o decizie, dar am promis ca ma voi revansa in Bucuresti - am avut grija sa stric si asta.
Probabil va mai trece ceva timp pana ce aceste doua decizii nu ma vor mai agasa. Desi, cu A. consider ca m-am revansat destul, inocenta lui tot cu alta e plecat. La o luna dupa mare l-am vizitat, in micutul lui oras ciudat si bilingv unde nimeni nu se grabeste si orice exclamatie incepe si se termina cu "ioi". A fost dragut si linistit, am petrecut trei nopti acolo, una cu el, una cu prietena ca ne-a facut cunostinta si una cu acea prietena si cu prietenul ei. Din fericire, principiile mele intstabile imi permit sa nu ma simt vinovata pentru noaptea petecuta in trei intr-un hotel ciudat, care inca imi aduce un zambet pe buze de cate ori imi amintesc de ea. In trei am fost de destule ori cat sa-mi permit un Top 5, iar noaptea aceea sigur a castigat un loc in varful clasamentului.
Cu Q. lucrurile stau mult mai diferit. Daca cu A. am cazut amandoi de acord ca intre noi poate oricand sa fie ceva - in ciuda celor 300 de km si a faptului ca trebuie sa evitam discutiile prea putin obscene - cu Q. stiu ca nu vreau sa stiu ca el s-ar putea sa vrea sa nu mai stie nimic de mine - practic, cred ca incapatanare ca ar mai putea fi ceva, desi nu ceva ce sa dureze mai mult de cateva ore si sa implice vreo activitate care nu trebuie savarsita fara a sta intr-o pozitie mai mult sau mai putin orizontala. Ne-am intalnit acum cateva luni intr-un club - lipseau doar marea si nisipul, muzica era aceeasi, iar eu tot ametita si in lumea mea traiam.
Lucrurile probabil stau altfel decat vreau eu sa cred ca ar trebui sa mi le amintesc, asa ca nu ma voi obosi sa povestesc decat concluzia clara pe care sigur am inteles-o la fel amandoi : "Nu cand vrei tu, ci cand vreau eu" - concluzie la care a ajuns singur, dupa ce eu am incercat sa continui ceea ce el a inceput la mare si pe care sunt sigura ca numai el ar putea sa o ia in seama. Din pacate, se pare ca e o persoana mult mai stabila si consecventa decat mine, am incercat sa-l fac sa se razgandeasca, se pare ca nimic nu se intampla cand vreau eu, nici cum vreau eu, nici cand pot eu, iar el pare a nu mai vrea nimic - am mai avut trei ocazii in care as fi putut incerca sa-l fac sa se razgandeasca, pana la urma am ales sa-i dau impresia ca-mi iau jucariile si plec, desi sunt mai mult decat sigura ca e evident pentru el si pentru toata lumea ca jucariile mele tot acolo au ramas.
