M-am decis sa scriu o carte ! Azi, din toate zilele in care as fi putut alege sa fac ceva greu, ce presupune efort si concentrare. Nu, nu zic ca vreau sa o scriu pe toata incepand de azi, eforul la care ma refeream este acela de a-mi ordona cat de cat ideile, sau macar de a-mi face o schema despe ceea ce mi-ar placea sa impartasesc altor oameni. Avand in vedere ca nu sunt dispusa sa depun chiar atat de mult "efort" am decis sa amestec capitolele si sa le ordonez la sfarsit.
Sunt cea mai nepotrivita persoana pentru a incepe ceva; niciodata nu termin nimic...
In fine, azi este cea mai putin buna zi pentru a incepe sa fac ceva, imi e rau. Ma uit la soarele de afara, bine ascunsa dupa geamuri si perdele in micul meu univers dezordonat si trist si sufar ca nu sunt anoexica. N-am fost niciodata slaba, nici macar nu m-am apropiat de ceea ce inseamna a fi "slabuta"; nici obeza nu sunt inca, dar imi lipseste vointa.. Sunt genul acela de persoana care ar prefera sa se imbolnaveasca decat sa depuna efort. Psiholoaga mea spune ca e din cauza faptului ca am primit absolut mereu tot ce-am vrut, fara a ma chinui prea mult sau a oferi ceva in schimb, ceea ce este total adevarat. Sunt obisnuita sa primesc totul pe ochi frumosi - si da, am niste ochi foarte frumosi.
Nu exista niciun motiv bun pentru care eu as fi indreptatita sa-mi impartasesc ideile. Sunt persoana aceea care nu foloseste la nimic, decat pentru a fi data drept exemplu prost, foarte prost. Am facut tot ce s-ar fi putut face din ceea ce altii nu ar face niciodata; diferenta este, ca sunt mandra de asta. Am avut chiar si o lista cu lucruri pe care trebuia sa le fac in viata asta, doar pentru ca altii nu le-ar face sau s-ar rusina de ele. Asta are legatura tot cu copilaria mea mult prea liberina, in care nimeni nu a fost in stare sa-mi interzica nimic.
Nu am avut niste parinti dezinteresati, ci doar doi parinti total opusi, care nu au fost in stare niciodata sa ia o decizie impreuna, asa ca am fost lasata mereu sa aleg intre deciziile lor, in majoritatea timpului, fx decizia pe care imi doream sa o primesc. Asta mi-a permis sa fiu un copil foarte ascultator pe jumatate, dar totusi sa nu ascult de nimeni. Uitandu-ma inapoi, nu a fost cea mai buna crestere din lume, dar nu pot sa ma plang.
Universul meu nu are nicio legatura cu ceea ce se intampla in exteriorul meu - de aici si dragostea mea fata de geamuri si perdele. Sunt introvertita, dar nimeni nu-si da seama; nici eu n-am realizat asta pana de curand. Am si probleme cu somnul din cauza asta, actionez si analizez in acelasi timp, ceea ce imi suprasolicita creierul atat de tare incat in loc de somn, am parte de o stare de veghe - motiv pentru ca in majoritatea timpului prierd legatura cu ceea ce se intampla in jurul meu si nu-mi aud decat explicatiile pentru ceea ce vreau sa cred ca se intampla. N-am spus nimanui asta, sunt mult prea egoista pentru a considera ca cineva ma poate intelege, asa ca ma victimizez si urasc pe acuns toate persoanele care nu se comporta cu mine de parca as fi facuta din sticla si as avea nevoie sa fiu protejata - nu ca as avea nevoie; sunt o persoana foarte puternica, dar am realizat ca daca par micuta si incapabila restul oamenilor tind sa se comformeze nevoilor mele (adaugand aici si puterea ochilor meu frumosi).
Am reusit astfel sa strang unele dintre cele mai amuzante si chiar frumoase - daca lasi judecata cu care ai fost invatat deoparte - amintiri. Aici ar mai fi doua motive: unu, cresterea de care am avut parte mi-a permis sa aleg un sistem de valori foarte flexibil - nu trebuie sa aplic acelasi rationament de doua ori la rand pentru doua situatii identice- si doi, situatiile complicate si incalcite tind sa ma urmareasca - daca stai langa mine nu ai nicio sansa sa patesti ceva ciudat, toate lucrurile care nu trebuie sa se intample mi se intampla mie.
Egoismul meu ma face sa ma simt unica si speciala. Prin faptul ca nu impartasesc nimanui, niciodata,ceea ce gandesc, nu a trebuit niciodata sa compar trairile mele emotionale cu ale altcuiva, asa ca pot considera ca nimeni nu are cum sa mai traiasca ceea ce simt eu - nici macar sa se apropie de ceea ce-mi propun sa asez pe aceste randuri.
Asa ca m-am decis sa scriu o carte din spatele geamurilor si perdelelor ce-mi acopera intelegerea fata de ceea ce se intampla cu adevarat in jurul meu..
