Nu e nici prima, nici ultima data cand o fac. Daca ma simt prea complexata pentru a-mi vinde trupul, imi voi vinde sentimentele, unul cate unul, cui are nevoie.
Ma gandesc ca poate suna oribil sau lipsit de orice fel de principiu sau coloana vertebrala, dar nu e chiar asa. Nu m-am simtit iubita niciodata, nu cu adevarat, nu sincer. Evitand sa iubesc, am dat numai de persoane care au evitat sa ma iubeasca. Stiu cum e sa te simti folosita si sa te ascunzi in spatele ideei de sentiment impartasit, dar nu stiu cum e sa impartasesti un sentiment fara a te simti folosita. Nu e trist, nu inca, nu la varsta mea.. E o nevoie de care am realizat ca cel putin acum, pot sa ma lipsesc, sau puteam.
P. ma face sa ma simt..iubita, cred. Nu mi-o spune, nici nu sunt sigura ca mi-o arata, ca de obicei ma indoiesc de tot stiind ca lumea pe care aleg eu sa o vad nu coincide mereu cu lumea pe care ar trebui sa o am in fata. Totusi, ma face sa ma simt speciala, ma face sa ma simt femeie, ma face sa-mi doresc sa fiu cu el. E, poate, prima persoana despre care nu sunt sigura ca va fugi atunci cand v-a realizat cat de fina e linia la mine intre nebunie ostentativa si patologica, iar acesta e maximul de incredere pe care il pot avea intr-o persoana.
Amandoi avem obisnuinte ramase, parca, de mult mai mult timp decat a trecut cu adevarat.
Eu, una, sunt in stare sa ii spun orice, doar sa ma faca sa ma simt atat de spaciala. Nu ma subapreciez, nu am facut-o niciodata, uneori, narcisismul meu poate fi chiar agasant, dar nu sunt obisnuita ca altii sa o vada atat de clar. Comfirmarea narcisismului da dependenta, si nu ma mai pot opri din a-i da motive sa ma adore.
El... ei bine, el are ramasite din comportamentul pe care-l afisa cu cele mai putin complexate, cele pentru care prostitutia nu insemna sentimente, ci fapte. Ma adora, dar doar pana ma dezbraca - ajunsa aici, nu mai face diferenta dintre mine si cele pe care le-a platit de mult pentru aceleasi servicii; e primul care incepe si termine fara sa ma sarute nici macar odata - nici nu se mai chinuie sa gaseasca pozitii care sa-l scuze.
O merit, poate. Sunt tratata aferent posturii in care m-am pus. Nu ca m-ar deranja, probabil ca m-as fi plans mai mult daca m-ar fi respectat mai serios; imi accept si-mi merit pozitia, dar n-as schimba-o pentru nimic...
*
Nu e prima data cand fac asta, am mai vandut sentimente false si inainte. De fapt, o fac mereu, involuntar....
Dar, e, poate, prima data cand ma simt recompensata...
